Consilii judetene

    Consiliul Judetean Satu Mare

    Satu Mare,
    Piaţa 25 Octombrie, nr.1, Tel/fax:
    0261 – 710.651, E-mail: csehiarpad@cjsm.ro, www.cjsm.ro

    Cuvant inainte

    Apreciez iniţiativa editurii Publirom Media Grup de a edita acest
    ghid, care poate fi de un real ajutor în eforturile noastre de a promova
    turismul sătmărean, precum şi valorile culturale şi tradiţionale ale judeţului
    nostru. De 20 de ani se tot vorbeşte de strategii şi acţiuni pe termen mediu şi
    lung privind promovarea turismului, dar nu a existat o susţinere coerentă din
    partea autorităţilor guvernamentale şi publice locale. Investiţiile Consiliului
    Judeţean Satu Mare privind infrastructura în turism au venit în acest context
    ca o acţiune necesară şi benefică, iar pe viitor voi încuraja orice proiect în
    acest sens. Pentru că turismul din judeţul Satu Mare nu poate fi rezumat doar
    în cele câteva imagini şi cuvinte din Ghidul Turistic al României, vă invit să
    descoperiţi cultura, tradiţiile şi obiectivele turistice din judeţul Satu Mare,
    asigurându-vă că veţi fi primiţi cu braţele deschise. Presedinte Csehi Árpád Szabolcs

    Judeţul Satu-Mare

    Informaţii generale

    Aşezare

    În partea de
    nord-vest a României, în bazinul inferior al Someşului.

    Vecini

    La
    nord: Ucraina, la vest: Ungaria, la est: Judeţul Maramureş, la sud-est: Judeţul
    Sălaj, la sud: Judeţul Bihor. Legătura cu teritoriul maghiar limitrof se realizează  prin punctul de trecere al frontierei Petea, Urziceni iar cu cel ucrainean prin Halmeu.

    Suprafaţa

    4.418 km2 (respectiv 1,4% din
    teritoriul ţării).

    Populaţie

    394.000 locuitori.

    Oraşe

    Satu Mare, reşedinţă de judeţ,
    unul din cele mai vechi oraşe din Transilvania. Organizarea administrativ‑teritorială a judeţului Satu Mare
    cuprinde municipiile Satu Mare şi Carei, oraşele
    Negreşti‑Oaş, Tăşnad, Ardud şi Livada.

    Relieful

    Este variat şi are forma
    unui amfiteatru ce oboară din est spre vest, deosebindu-se două trepte: câmpia
    (2/3 din suprafaţa totală, în vest este reprezentată de Câmpia Someşului, cu o
    suprafaţă joasă de 126 m,
    uşor fragmentată de Someş, Tur, Crasna şi Câmpia Nirului, mai înaltă, până la 160 m, acoperită cu dune de
    nisip), şi zona înaltă (în extremitatea nord-estică, reprezentată de munţii
    vulcanici Oaş şi Gutâi, cu înălţimi de 1.200 m, care închid Depresiunea Ţara Oaşului,
    de 827 m,
    completându-se cu Culmea Codrului de 579 m şi zona de piemont).

    Clima

    Clima este temperat‑continentală,
    cu veri călduroase, ierni friguroase şi precipitaţii bogate. Maxima absolută de
    +39,4°C
    a fost înregistrată în luna august 1952 la Carei,
    iar minima absolută   de  ‑30,4°C în decembrie 1961 la Satu Mare.
    Este
    continental moderată şi prezintă mici diferenţe între câmpie şi dealuri, cu
    precipitaţii variabile şi vânturi din direcţia sud-est şi sud-vest. Solurile au o varietate
    redusă predominând cele silvestre brune şi brune‑gălbui podzolice. În lunca
    Someşului întâlnim soluri de natură aluvionară, iar în Câmpia Eriului soluri nisipoase.

    Cursurile de apă

    Reţeaua hidrografică a
    judeţului Satu Mare este reprezentată de râurile: Someş cu o lungime de
    60 km  pe teritoriul judeţului, Tur 66 km şi Crasna 57 km.

    Vestigii istorice

    Aparţinând stilului secesion, clădirea hotelului Dacia
    situată în centrul oraşului Satu Mare, este una dintre cele mai frumoase
    clădiri construite  în acest stil din
    Transilvania. Ridicată pe locul vechii primării a oraşului care data din anii
    1768-1772, proiectul construcţiei a fost premiat la un concurs de arhitectură
    de la Viena. Turnul Pompierilor
    are o înălţime totală de 47 m
    şi o înălţime cursivă de 34 m,
    a fost construit în anul 1904
    din iniţiativa episcopului Gyula Meszlenyi, fiind
    proiectat de Ferencz Dittler şi
    construit de Lajos Vajnai. Datorită înălţimii, turnul
    oferea  o privire de ansamblu asupra
    oraşului fiind folosit în acest sens pentru prevenirea incendiilor şi protecţia
    împotriva lor. Astăzi, turnul este un obiectiv turistic de mare atracţie.
    Castelul Karolyi din Carei -  în 1492
    exista aici o cetate înălţată de familia Karolyi, iar în 1794, pe locul ei se
    ridică un castel în stil baroc. În prezent castelul, situat în mijlocul unui
    parc, reconstruit la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil eclectic,
    găzduieşte un muzeu cu bogate colecţii de ştiinţele naturii şi arheologie. Sala
    de recepţie, de mari dimensiuni, este ornamentată cu frumoase mozaicuri  şi sculpturi. Cetatea din Ardud,  cu aspect de fortăreaţă, ridicată în 1481, de
    voievodul Transilvaniei, Bartolomeu Dragffi, şi reconstruit în sec. XVIII. În
    prezent păstrează doar un turn în stil neogotic. Castelul din Medieşu Aurit,
    construit în 1630, în stilul Renaşterii, de nobilul Sigismund Lonyay, astăzi
    doar ruine.

    Edificii religioase

    Catedrala romano-catolică, construită în stil neoclasic
    (1786-1798) adăposteşte o orgă cu 4122 de tuburi şi 57 de registre, instalată
    în 1925. Biserica reformată sau Biserica cu lanţuri (1793-1802), construită în
    stil baroc, are o însemnată valoare mai ales datorită unui clopot datând din
    1633 şi unei orgi din 1814. Palatul Episcopal romano-catolic, construit după
    planurile arhitectului Joseph Bitthamerdin Wurzburg, în stil neoclasic
    (1805-1851, cu renovări în anii următori) reprezintă un monument de
    arhitectură. Catedrala ortodoxă cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavrilă,
    a fost construita în anii 1932-1937 de arhitecţii Victor Smigelschi şi G.P.
    Liteanu, în stil eclectic (neoclasic şi bizantin). Catedrala ortodoxă cu hramul
    Adormirea Maicii Domnului (1932-1937). Biserica din lemn de la Corund, cea mai frumoasă
    din regiune, construită în 1723, are interiorul decorat cu pictură şi arcuri de
    lemn, artistic ornamentate. Biserica reformată de la Acâş,  a unei foste mănăstiri benedictine, înalţată
    în sec. XIII, în stil romanic, şi reconstruită în 1732. Alte edificii
    religioase: Mănăstirea  de la Bixad, înalţată în 1700, de
    călugărul grec Isaia, cea actuală fiind 
    ridicată în 1771, Biserica cu lanţuri din Satu Mare (1788 - 1807),
    Biserica gotică din Livada (1475), Biserica din lemn de la Stâna (1820) -  bolta este acoperită cu picturi, Biserica
    romano – catolică din Beltiug (1482).

    Edificii culturale

    Muzeul Judeţean Satu Mare
    -  posedă o colecţie de peste 370000 de
    obiecte de inventar din domeniile: istorie, etnografie, artă, tehnică, etc.
    Muzeul orăşenesc Tăşnad - deţine bogate colecţii de etnografie şi istorie. Muzeul
    Ţării Oaşului de la
    Negreşti Oaş
    -  posedă
    o frumoasă colecţie de port oşenesc, artă populară (ţesături şi cusături
    caracteristice), ceramică. Muzeul ceramicii din Vama - expune peste 500 de
    piese, unele cu o vechime de peste 300 de ani. Alte edificii culturale: Muzeul
    etnografic şvăbesc de la
    Petreşti
    , Muzeul maghiar de la Bogdand etc. continuitate a culturii pe meleagurile
    sătmărene.
    Patrimoniul cultural
    cuprinde creaţii folclorice, datini şi obiceiuri specifice precum şi creaţii
    cultural-artistice progresiste datorate unor personalităţi de seamă ale
    culturii şi artei (Grigore Maior, Kőlcsey Ferenc, Vasile Lucaciu, Ady Endre, G.M. Zamfirescu, Paul Erdös, Kafka
    Margit, Aurel  Popp, Nae Antonescu etc.).
    În judeţ există instituţii culturale cu vechi tradiţii cum sunt: Teatrul de
    Nord din Satu Mare - cu două secţii (română şi maghiară), Filarmonica de
    stat Dinu Lipatti, 239 biblioteci şi 22
    muzee, case memoriale  care adăpostesc
    secţii de arheologie, istorie, etnografie, artă, precum şi cărţi vechi în
    ediţii originale şi manuscrise.

    Etnografie

    Etnografia şi
    folclorul judeţului Satu Mare sunt reprezentative în cele trei zone
    distincte: Ţara Oaşului, Zona Codrului şi Câmpia Someşului, în care se găsesc
    aspecte caracteristice culturii, artei şi civilizaţiei populare româneşti,
    maghiare şi germane, cu trăsături specifice, dar şi de influenţă
    reciprocă.

    Ţara Oaşului

    Păstrători ai unor valori etno‑culturale
    autentice, oşenii au reuşit să transmită din generaţie în generaţie ceea ce are
    mai de preţ un popor: limba, portul şi datinile strămoşeşti.
    Vizitatorii
    judeţului Satu Mare sunt atraşi în primul rând de creaţia populară din Oaş,
    păstrată şi azi în formele sale originale. În ritualul sărbătorilor oşenilor,
    transmise din generaţie în generaţie, se răsfrâng obiceiuri legate de
    preocupările milenare (păstoritul - Sâmbra oilor). Ţara Oaşului a devenit celebră prin portul popular, prin artă, muzică şi
    dansul specific oşenesc, care se desfăşoară privirilor cu ocazia unor
    evenimente deosebite: nunţi, hore, şezători, sâmbre, lăutul torturilor şi alte
    sărbători.
    Vama este o cunoscută localitate prin produsele sale
    ceramice, care perpetuează vechiul meşteşug al olăritului. Culorile cu care se
    ornează vasele sunt naturale, aidoma celor de acum câteva sute de ani, într‑o cromatică dominată de brun închis, negru,
    verde sau roşu. A doua zonă etnografică, Codru, îşi are denumirea de  la pădurile de fag şi de stejar existente
    aici până spre sfârşitul secolului trecut. Creaţia materială şi spirituală a
    acestei zone se face remarcată îndeosebi prin arhitectura populară. Aici
    întâlnim originale şuri de dimensiuni monumentale, cu porţi decorate prin
    traforaj în relief cu elemente geometrice, florale, zoomorfe şi antropomorfe şi
    mai ales, renumitele biserici din lemn de la Corund, Soconzel, Stâna
    şi Bolda, datând din secolul al XVIII -lea . Dintre
    dansurile specifice acestei zone remarcabile sunt Românescul, Codrenescul,  Scuturatul, Ardeleana şi Bătrânescul,
    dansuri dificile şi spectaculoase. Elementele etnografice specifice se fac
    cunoscute prin Festivalul anual al folclorului codrenesc,
    care are loc la sfârşitul lunii august, într‑un pitoresc decor natural din
    pădurea Oţeloaia. A treia zonă etnografică, care
    cuprinde cea mai mare parte a judeţului, respectiv centrul şi nord‑vestul
    acestuia este Câmpia Someşană. Datorită influenţelor din mediul urban,
    tradiţiile specifice acestei zone s‑au pierdut treptat, păstrându‑se în unele
    sate câteva elemente de arhitectură, folclor şi port popular, specifice. Portul
    maghiar, confecţionat din pânză de cânepă şi in se face remarcat prin
    pantalonii şi fustele plisate, iar cel german (şvăbesc), confecţionat în
    întregime din pânză ţesută industrial, prin sobrietatea culorilor. Dansurile
    specifice acestei zone sunt Ardelenele, Iar dintre cele ungureşti se remarcă
    diferite variante de  csárdás
    cum sunt: Bagosi forgós
    (Învârtita de la Boghiş), Legényes
    (fecioresc), Leányos (Joc de fete). Cât priveşte
    dansul german, acesta se întâlneşte sub 
    forma Landler şi Polka.

    Monumente şi statui

    Monumentul ostaşilor români din Carei, omagiu adus eroilor
    căzuţi în lupta pentru eliberarea oraşului de sub dominaţia fascistă, operă a
    unui colectiv de artişti condus de Vida Gez . Statuia dr. Vasile Lucaciu, operă
    nemuritoare a sculpturii lui Corneliu Medrea. În oras există mai multe plăci
    comemorative care marchează importanţa unor evenimente care au avut loc aici,
    cum sunt: placa dedicată împlinirii a 1000 de ani de la atestarea localităţii
    (1972) sau cea dedicată victimelor inundaţiilor din 1970.

       
    Search engine TURISM ROMANIA ! Cazare Director web SEO Romania Afaceri si finante Agentii de turism div id="google_translate_element">