Consilii judetene

    JUDETUL CARAS - SEVERIN

    Judeţul Caraş-Severin, care reprezintă  peste 90 la sută din Banatul Montan, este situat în partea de sud-vest a României, învecinându-se cu Serbia la sud şi vest, cu judeţele Timiş (nord-vest), Hunedoara (nord-est), Gorj (est) şi Mehedinţi (sud-est). Suprafaţa judeţului este de 8514 kmp, fiind al treilea judeţ ca mărime din România. Reşedinţa  administrativă a judeţului se află la Reşiţa, un oraş cu aproximativ 85.000 de locuitori. Caraş-Severinul este situat preponderent în zona montană, aceasta reprezentând 65,4 % din suprafaţă, zonele depresionare şi dealurile se întind pe mai bine de 26% din suprafaţa sa. Clima Caraş-Severinului este temperat-continentală moderată, cu nuanţe submediteraneene, şi zone cu o puternică aeroionizare negativă. Frumuseţea peisajelor muntoase, cu lacuri naturale şi de baraj, cu râuri şi izvoare, fac din judeţul Caraş-Severin o oază minunată pentru practicarea turismului în orice anotimp al anului. O biodiversitate remarcabilă a făcut ca în Caraş-Severin numeroase arealuri să fie declarate arii protejate, parcuri şi rezervaţii naturale în Munţii Semenicului şi Aninei, în Munţii Cernei sau în Clisura Dunării. Mai mult decât atât, Banatul de munte este un spaţiu cu tradiţii de sute de ani de coabitare a diverselor etnii care au trăit sau trăiesc aici, o regiune puternic influenţată de cultura germană şi austro-ungară.


    Veniţi în Banatul Montan şi veţi regăsi aici Europa în  evoluţia ei multimilenară.

    Linia de cale ferată Oraviţa – Anina

    Străbătând un ţinut muntos, cu păduri întinse este considerată o minune inginerească chiar şi în prezent. Terminată in 1863, linia este prima cale ferată montană din ţară şi este presărată cu numeroase tuneluri şi poduri care oferă ochiului un spectacol unic. Este unul din testele cele mai dure pentru mecanicii de locomotive care dau examenul tocmai pe această rută.

    Muzeul de locomotive

    Înfătisează 16 modele de locomotive produse la Reşiţa în decursul a peste 100 de ani, printre care şi prima locomotivă din România datând din 1872. Acest tip de muzeu este singurul din România şi reprezintă un monument istoric ce datează din anul 1972.

    Fântâna Cinetică

    Fântâna cinetică este situată în centrul oraşului Reşiţa şi este una dintre cele mai cunoscute şi apreciate fântâni cinetice monumentale din ţară construite de sculptorul monumentalist român Constantin Lucaci, laureat al Premiului Herder în 1984.

    Teatrul Vechi  din Oraviţa

    Construit în anul 1817 după proiectele arhitectului Ion Niuni, este primul teatru din România. De asemenea este prima clădire de teatru din sud estul Europei executată din piatră şi de asemenea prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă. Decorurile interioare, elaborate de Francisc Knee după proiectele lui Platzgher, sunt o copie fidelă a teatrului din Viena. În cadrul clădirii Teatrului Vechi funcţionează un muzeu, cu elemente de cultură locală.

    Farmacia Oraviţa - Muzeul Knoblauch

    Cea mai veche Farmacie Montanistică (Minieră) din România, fondată la 1763 de Edward Winter, organizată cu sediul în clădirea actuală de farmacistul Johannes Lederer la 1790. Este în co-proprietate cu familia Knoblauch din 1796 (?şi devine?) Farmacia La Vulturul Negru, după ce farmaciştii din dinastia de farmacişti Knoblauch o cumpără la 1818-1820. Azi, Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice, deţinând mobilier, instrumentar farmaceutic de la finele veacului al XVII-lea (1682) şi până la anii 1950, arhiva documentară şi biblioteca de carte veche Francisc Klima şi Ionel Bota.

    Gărâna – Muzeul Satului

    Satul Gărâna, sau după numele său original Wolfsberg (Muntele Lupului) se găseşte la o altitudine de aproximativ 1.000 m. Istoria localităţii începe în  jurul anului 1830, când mai multe familii din Klatau (Boemis) au colonizat această parte a  Banatului. Lângă biserica din sat a fost înfiinţat un muzeu ce conţine mărturii despre viaţa locuitorilor de pe aceste meleaguri.

    Muzeul de Mineralogie

    Colecţionarul C. Gruescu a fondat un muzeu preţios de Mineralogie Estetică în casa sa din satul Ocna de Fier . În Muzeu el a colectionat minerale speciale, printre ele, fiind câteva mostre unice în lume.

    Monumentul turismului

    Monumentul a fost realizat integral din marmura albă de la Ruşchiţa, şi iniţial plasat în locul numit Şapte Izvoare, pe drumul dintre Ruşchiţa şi Vf. Padeş (alt. 1374 m, cel mai înalt vârf din M-ţii Poiana Ruscăi), ridicat în anul 1936 şi inaugurat la data de 3 august 1937; a fost mai apoi mutat în anul 1986 la intrarea în satul Rusca Montana, unde se află şi astăzi.

    Crucea de pe Muntele Mic

    Ridicată în memoria grănicerilor bănăţeni (înălţime 25 m), noua cruce (2004) executată din structuri metalice, este iluminată pe timpul nopţii (printr-un sistem propriu de producere a energiei electrice), ea putându-se vedea chiar şi de la Timişoara, când timpul este favorabil.

    Băile Romane

    Datează din anii 153 dC fiind funcţionale şi astăzi după aproape 2000 de ani având aceleaşi calităţi terapeutice ca în timpul generalului roman Marcus Aurelius Pius – ultimul guvernator roman.

    Morile de la Rudaria

    Valea Rudăricăi, un complex mulinologic intrat în patrimoniul UNESCO. Din cele 40 de mori existente cândva, astăzi mai sunt doar 22 de mori în sat şi 9 în imediata apropiere. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. La una, pentru a se redirecţiona apa, s-a săpat un tunel prin munte, înalt de vreo doi metri, lat de unu şi jumătate şi lung de aproape 30. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta şi ciocanul. Morile sunt ale oamenilor, însă au fost introduse şi în patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului Astra din Sibiu, care a ajutat şi la restaurări.

    Sfinxul Bănăţean

    Sfinxul Bănăţean e stânca dăltuită de vreme, tainică prin provenienţa sa cât şi prin mesajul nedescifrat pe care îl conţine.

    Cetatea Pescari (Coronini). Punctul Culă

    Cetatea medievală se află la capătul estic al satului, numit de localnici Culă. În documentele medievale cetatea poartă numele Zenthlázlówára. Pintenul de deal se ridică cu aproximativ 40 m deasupra Dunării. Pantele de vest şi sud sunt inexpugnabile. Pe partea estică se află un pârâiaş. Pe partea de nord se află un pinten barat cu şanţ săpat în stânca nativă. Poziţia strategică a cetăţii este deosebită, ea având două rânduri de fortificaţie din piatră. Cercetările din acest sit arată existenţa a cel puţin patru perioade de fortificare ce se pot distinge în timp. Primele urme de locuire datează din epoca bronzului şi cea hallstattiană. Într-o perioadă nedocumentată direct sunt descoperirile de drahme dyrrhachiene. În anul 1970 s-a descoperit, pe panta cetăţii, un tezaur din perioada preromană. Săpăturile arheologice arată că aici a funcţionat o aşezare fortificată dacică, cu două faze de construcţie. Urmele se încadrează între secolele II î.Chr-I d.Chr. O cetate de pământ datează din secolele V-VI d.Chr. O a treia fortificaţie de pământ este încadrabilă în secolele VIII-X d.Chr. A patra fortificaţie – cea care se vede şi astăzi în picioare – este semnalată în documente de abia din secolul XV d.Chr., o dată cu cetatea Golubaţ, aflată pe malul opus, sârbesc. Cetatea a fost construită după anul 1428. Cercetarea arheologică s-a efectuat între anii 1970-1973. În imediata apropiere a cetăţii există o necropolă medievală timpurie de secolele XII-XIII d.Chr.

    Mănăstirea Călugăra

    În apropiere de Mănăstirea Călugăra a existat o veche aşezare pustnicească. În 1859, s-a descoperit aici o peşteră, moaştele unui sfânt nevoitor, şi Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, despre care se spune că a fost adusă de la Sfântul Munte Athos. Ctitorul mănăstirii a fost ieromonahul Alexie, credincios din Ciclova Montană, care impresionat de bogăţia spirituală a locului a zidit aici o mănăstire. Mănăstirea Călugăra, monument istoric, este construită din piatră şi cărămidă, având acoperiş de tablă în stil baroc. În naosul mănăstirii, sunt păstrate într-o raclă moaştele pustnicului, descoperite în peşteră în anul 1859. În anul 1862 s-au construit chiliile mănăstirii, cărora în 1907 li s-au adăugat veranda; în anul 1942 s-a renovat biserica.

    Manastirea Piatra Scrisa

    Atunci când s-a construit calea ferată Caransebeş - Orşova, potrivit planului, deschiderea tunelului era stabilită pe locul unde era pictată o icoană, ca fiind cel mai potrivit. Reacţia credincioşilor pentru care icoana avea o adâncă semnificaţie spirituală, a determinat pe inginerul ce conducea lucrările, să schimbe calculele, deviind ieşirea tunelului spre Armeniş, la câţiva metri înspre apus de icoană. Prima menţiune documentară sigură despre Piatra Scrisă apare pe o hartă militară austriacă din anul 1788, în care pe acest loc este trecută Stânca Sfintei Treimi. Icoana a fost restaurată în anul 1822 de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebeş. În anul 1929, Vasile Dragomir din Slatina Mică, împreună cu soţia sa Ana au ridicat o capelă în amintirea unicei lor fiice care a decedat.

    Schitul de pe Muntele Mic

    La 2 iulie 1939 a fost pusă piatra fundamentală de către protopopul Isaia Suru, administratorul protopopesc al Caransebeşului. Lucrările au fost continuate fără întrerupere, astfel că biserica a fost terminată în luna octombrie 1939. Aranjamentul interior al bisericii a fost terminat înaintea Crăciunului anului 1939. Biserica este situată la o înălţime de 1550 m, fiind construită din bârne de brad cioplite. Dimensiunile construcţiei sunt de 9 metri lungime şi 8 metri lăţime, iar turla are o înălţime de 20 de metri.

    Schitul de pe Semenic

    Frumuseţea naturală a locului a determinat pe oameni de bună - credinţă să construiască, în anii 1945-1946, pe temelii de piatră şi de fier, o frumoasă bisericuţă din lemn, asemenea bisericilor de lemn din Maramureş. Iniţiativa construirii unui schit aparţine domnului ing. Alexandru Papp, director general al Societăţii U.D.R. (Uzinele şi Domeniile Reşiţa), precum şi numeroşilor credincioşi din Reşiţa şi din alte părţi. Proiectul a fost făcut de arhitectul Gheorghe Răureanu în anul 1943. Interiorul bisericii măsoară 11,90 m lungime, 5,40 m lăţime, iar înălţimea turnului care se înalţă zvelt şi plin de eleganţă atinge 20 m. Turla este aşezată pe un schelet metalic pentru a rezista vânturilor puternice şi viscolelor frecvente în zonă. Biserica are formă de navă, compartimentată în altar, naos, pronaos şi o mică tindă. Catapeteasma este din lemn, fiind sculptate numai uşile împărăteşti. Sunt pictate doar icoanele sfinţilor apostoli. După evenimentele politice din decembrie 1989, conducerea schitului a fost încredinţată părintelui ieromonah Porfirie Nica, de la mănăstirea Săraca, care, în scurt timp, obţine formalităţile necesare şi ridică un corp de clădire ce adăposteşte 6 chilii, trapeză, bucătărie şi un arhondaric.

    Babacaia – Crăiasa Singuratică a Dunării

    Acest colţ ascuţit de stâncă, situată în mijlocul Dunării în apropierea localităţii Coronini, este unică pe tot parcursul fluviului. Stânca Babacaia are o înălţime de 7 metri deasupra apei, iar de aici începe defileul Dunării, cel mai spectaculos segment al Clisurii. Acum, Dunărea joacă un rol de graniţă. Până la crearea lacului de acumulare pentru hidrocentrala Porţile de Fier, ea se numea Strâmtura Pescari-Alibeg. De aceasta se legau odgoanele-barieră (parâma), care nu permiteau vaselor ce intrau în defileul Dunării să scape nevămuite. Dincolo, la sârbi, se vede cetatea Maria Tereza.

    Mori de apă de la Gârnic

    În estul satului Gârnic se află râul Gramensca. Acesta învârteşte cinci mori de apă, cu fus vertical şi roată cu paleţi. Cele cinci mori sunt denumite morile lui Pătru Iedu. Aici macină şi în zilele noastre localnicii din Gârnic şi cei din Şopotul Nou. Tot de aici încep şi Cheile Nerei. Sistemul de construcţie al morilor este de origine traco-dacă, care a anticipat turbinele Kaplan sau Pelton.

    Satele Ceheşti

    Izolaţi de societate, etnicii slavi de pe Clisura Dunării trăiesc într-un timp şi spaţiu stranii. Între Orşova şi Moldova Nouă, pe Clisura Dunării se află şase sate populate de cehi. Această zonă a Banatului este singura din România care a adunat cea mai numeroasă şi mai compactă comunitate de cehi. Departe de ţara lor natală, dar şi de civilizaţia românească, slavii din Banat trec prin viaţă, urmând un stil inedit de a trăi.

    Lacul Dognecea

    Lacul Mare din Dognecea: ideal pentru picnic, camping sau câteva ore de relaxare. Lacul cu nuferi. La alte 15 minute de mers în afara localităţii vei găsi o splendoare de peisaj. Un lac pe care îl poţi ocoli în jumătate de oră şi pe a cărui suprafaţă găseşti pâlcuri de nuferi şi pescari.

    Trei Ape

    Este o aşezare vestită pentru peisajele pe care le oferă. Staţiunea se află la o altitudine de 850 de metri, lângă lacul de acumulare Trei Ape. Datorită precipitaţiilor abundente  şi a  temperaturilor anuale destul de scăzute, Trei Ape beneficiază de un strat de zăpadă destul de  consistent, care permite iubitorilor de sporturi de iarnă să se bucure mai mult timp de atracţiile  anotimpului rece. Pe lacul Trei Ape se practică si sporturile nautice.

    Pestera Comarnic

    Este situată în Munţii Domanului, Dl. Cleantul Putnata la altitudinea de 440 m. A fost cartată de Balogh E. 1939 şi completată de A.S.Exploratorii R.(Karban G. 1981, Bădescu B.1992). Peştera reprezintă o străpungere hidrogeologică realizată de Piriul Ponicova. Este structurată pe trei nivele: Fosil, Subfosil, Activ, ultimul fiind accesibil pe o porţiune mică. Din punct de vedere genetic peştera a avut mai multe perioade de formare şi fosilizare ce au alternat. În toate etajele se regăsesc majoritatea formelor de eroziune, coroziune, formele de desprindere regăsindu-se în majoritate doar în zonele fosile ale peşterii.

    Cascadele Beuşniţa

    Succesiunea de cascade (din care cea mai mare are peste 5 m înălţime) de pe Râul Beu în amonte de lacul Ochiul Be(i)ului formează Cascadele Beuşniţei. Acestea au luat naştere prin actiunea apei timp de milenii în solul calcaros. Calcarul dizolvat de apă a fost depus straturi-straturi de-a lungul cursului râului, formând tuful calcaros, rocă moale şi permeabilă ce a permis modelarea a nenumărate forme, mini-baraje, ochiuri de apă şi cascade succesive.

    Lacul Ochiul Beiului

    Un lac albastru, care nu îngheaţă niciodată. Are o suprafaţă de 284 mp, adâncimea maximă de 3,6 m. Tradiţia spune că neasemuitele frumuseţi ale zonei, ce ascunde atâtea minuni şi mistere, sunt alimentate mereu de “lacrimile” unui bei legendar, de unde şi numele pe care acest loc l-a împrumutat de la cel ce a pornit cândva legenda: “Ochiul Beiului”. E un loc de o sălbăticie şi o frumuseţe rară. Un loc magnific, miric şi mistic în acelaşi timp.

    Lacul Dracului  din Cheile Nerei

    Fenomen carstic unic în România. Apa are o culoare aparentă albastru-verzuie, diametrul de 20 m, 700 de mp şi o adâncime maximă de 12-13 m, fiind format prin prăbuşirea tavanului peşterii alăturate şi alimentat prin fisurile carstice. Lacul din gura peşterii este de foarte multă vreme cunoscut de localnici şi a constituit un punct de atracţie al cheilor, însă cercetarea peşterii s-a făcut de-abia în anii 1962-1966. În 1981 câţiva speologi scafandri, printre care Cristian Lascu şi C. Vântu, au descoperit, pe fundul lacului, o galerie care pătrundea în masivul calcaros. Culoarul înecat are lungimea de 25 m pentru ca apoi să se pătrundă într-o splendidă sală unde calcarul alb şi spălat alternează cu stratele negre de silex. Apele adânci ale lacului ascundeau multe informaţii geologice despre care nimeni nu bănuia. Peştera este luminată direct sau difuz în cea mai mare parte. Apele lacului cu reflexe verzi-albăstrui sau violet-negru – în funcţie de seninătatea cerului – stau încremenite sub bolta înnegrită şi enormă a peşterii. Cheile Nerei reprezintă pentru turistul obişnuit, dar şi pentru cel avizat un miracol al naturii. Pe o lungime de aproximativ 20 de kilometri, Râul Nera taversează o zonă de calcare, dăltuind în piatră minunatele chei, tunele sau grote şi chiar peşteri.

    Cheile Minişului

    Cheile Minişului sunt o formaţiune tip chei pe cursul râul Miniş în Munţii Aninei. Se întind între oraşul Anina şi comuna Bozovici şi sunt accesibile, fiind străbatute de drumul naţional 57B. Ca şi obiective turistice menţionăm: Izbucul şi Cascada Bigăr (la întretăierea DN cu paralela 45), lacul de acumulare de la Valea Minişului (numit şi Cerbu sau Gura Golâmbului).

    Izbucul Bigăr

    Este un izvor puternic (de unde termenul izbuc), alimentat de un curs de apă  subteran  ce străbate peştera cu acelaşi nume din Munţii Aninei. După circa 200m, apa izvorului (bogată în calcar) se varsă în râul Miniş de pe un prag stâncos, formând o cascadă de tuf calcaros,  ce poată numele de Cascada Bigăr.

    Baia Vulturilor de pe Semenic

    La vest de sectorul de culme Piatra Nedeii - Piatra Goznei, sunt situate  depresiunile de nivaţie Baia Mare a Vulturilor şi Baia Mică a Vulturilor  (două excavaţii largi şi cu  foarte mici denivelări). Izvoarele, pâraiele, ochiurile cu mici bălţi şi  mlaştinile  caracterizează aceste două depresiuni . Până la vărsarea în Bârzava,  pâraiele îşi taie  văi  adânci, având ape bogate şi repezi. Reprezentative sunt Băile Mici şi Băile Mari. izvorăşte de la cca. 1400 m altitudine, din apropierea Vf. Poiana Muntelui (1435 m) şi urmează o direcţie aproximativă de curgere, est-vest. Primeşte din dreapta Ogaşul Negrilovăţ şi se varsă apoi în Bârzava. Puţin mai la sud, aproximativ paralel cu Băile Mari, curge pârâul Băile Mici. Acesta îşi are izvorul la cca. 1380 m altitudine, la nord de Vf. Piatra Nedeii (1437 m). Urmează aceeaşi direcţie de curgere ca şi Băile Mari, vărsându-se apoi în pârâul Izvorul Molidului Lacul Baia Vulturilor (1400 m altitudine) este situat la izvorul pârâului Băile Mari. Baia Vulturilor (Adler Bad) este un lac crio-nival, cu o suprafaţă mică şi o apă cristalină, foarte rece.

    Peştera Buhui

    Este a doua peşteră ca mărime din Munţii Banatului (după Peştera Comarnic), cu o lungime totală a galeriilor de 3.217 m şi este parcursă în întregime de pârâul Buhui. Galeria prinicpală măsoară 2.100 m.

       
    Search engine TURISM ROMANIA ! Cazare Director web SEO Romania Afaceri si finante Agentii de turism div id="google_translate_element">