Primarii

    PRIMĂRIA ALBA IULIA


    Str. Calea Moţilor  nr. 5/A


    Tel./Fax: 0258-819.462


    E-Mail: office@apulum.ro


    www.apulum.ro


     


    Situat la o altitudine de 270 m, la o distanţă de 340 km de Bucureşti, 100 km de Cluj, 70 km de Sibiu şi la 241 km de Arad, Municipiul Alba Iulia este aşezat în perimetrul format de râul Ampoi, râul Sebeş, crestele munţilor Apuseni şi Podişul Transilvaniei.


     


    Zone de agrement


    Baza sportivă şi de agrement Schit, Bazinul Olimpic, Zona de agrement Ampoi II, Complex sportiv Victoria Cetate, Baza de agrement Winner\'s Club Ţălnar, Parcul Unirii, Parcul Custozza, Parcul IL Caragiale, Parcul Maria.


     


    Monumente şi clădiri istorice


    Cea mai importantă atracţie turistică a municipiului Alba Iulia este fortăreaţa în stil Vauban. Principalele obiective turistice, situate în interiorul fortificaţiei sunt: Traseul celor Trei Fortificaţii, Porţile I-IV ale Cetăţii Alba Carolina, Catedrala Reîntregirii, Catedrala romano-catolică Sf. Mihail, Muzeul şi Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea, Cloşca şi Crişan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Princiar, Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea Cloşca şi Crişan, poarta Castrului Roman, monumentul Lossenau, monumentul Custozza, statuia lui Mihai Viteazul.


    Obiectiv turistic unic în Europa, Traseul celor 3 Fortificaţii oferă vizitatorilor posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii, printre vestigiile a trei fortificaţii, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeaşi locaţie, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman (106 d.Ch.), Cetatea Medievală (sec. XVI-XVII) şi Cetatea Alba Carolina, fortificaţie de tip Vauban (sec.XVIII).


    Garda Cetăţii. Unic în România, ceremonialul schimbării gărzii se desfăşoară în fiecare zi, la ora 12.00, pe un traseu bine stabilit, ce cuprinde Poarta a IV-a, Poarta a III-a şi Poarta I. 50 de soldaţi, îmbrăcaţi în uniforme ale armatei austriece medievale, compusă dintr-un corp de artilerie, unul de infanterie şi un altul de cavalerie, participă la acest spectaculos eveniment de schimbare a gărzii Cetăţii din Alba Iulia. Corpul de artilerie este format din garda Traseului celor Trei Fortificaţii, care funcţionează deja de aproape 3 ani, dar noutatea o reprezintă corpul de cavalerie şi cel de infanterie. Pentru cavalerie au fost cumpăraţi, din Olanda, şase cai, negri, cu coamă şi coadă lungă, cai frizieni, care sunt consideraţi o rasă cu sânge cald, extrem de agili şi docili, chiar de la Centrul de Reproducere a Cailor Frizieni. Soldaţii sunt îmbrăcaţi în uniforma habsburgică a primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, atunci când a fost construită fortificaţia din Alba Iulia.


    Alba Carolina, cea mai reprezentativă cetate bastionară din ţara noastră, este construită la iniţiativa împăratului Carol VI de Habsburg şi sub supravegherea feldmareşalului austriac, de origine franceză, Eugeniu de Savoia. Lucrările durează 23 de ani, din 1715 până în 1738, cu întreruperi datorate războaielor din acea perioadă. La construcţia fortăreţei au lucrat circa 20.000 de iobagi din satele din împrejurimile oraşului şi cei mai autorizaţi specialişti ai vremii. Construită în stil Vauban, un stil promovat de inginerul militar Sebastien Le Prestre marechal de Vauban, care a servit în armata regelui Ludovic al XIV- lea, Cetatea înglobează toate celelalte fortificaţii preexistente.


    Castrul Roman a fost construit în scopul cantonării în zonă a Legiunii XIII Gemina, ce avea rolul de a păzi ţinutul aurifer din Munţii Apuseni şi drumul aurului. De formă dreptunghiulară, conform arhitecturii militare romane, castrul se întindea pe o suprafaţă de 30 de hectare. În Evul Mediu a fost adaptat pentru destinaţia de cetate feudală, cunosctută sub numele de Bălgrad. Zidurile acesteia s-au păstrat până în secolul al XVIII – lea. Castrul era prevăzut cu câte o poartă pe fiecare latură. Din construcţie se mai păstrează doar ruinele Porţii de Sud şi o parte din zidul fortificaţiei.  Platforma de artilerie se remarcă, în primul rând, prin atmosfera de epocă ce a fost recreată aici prin expunerea celor trei tunuri şi prin serviciul de gardă efectuat de militarii costumaţi în uniforme de epocă. De altfel, în fiecare sâmbătă garda Traseului celor Trei Fortificaţii, după defilarea ce păstrează tipicul vremii, execută o salvă de onor în cinstea drapelului Alba Iuliei.


    Cetatea Alba Iulia impresionează atât prin elementele decorative, cât şi prin frumuseţea celor şase porţi ale fortificaţiei, trei spre oraş şi alte trei spre câmpul de instrucţie din vest, unice în arhitectura militară europeană. Din păcate nu s-au mai păstrat până în zilele noastre decât trei în forma iniţială: poarta I, III şi IV, iar din poarta II se mai pastrează doar stâlpii laterali.


    Poarta I-a are forma unui arc de triumf, cu trei intrări. Arhitrava susţine statuile lui Marte şi Venus, ce încadrează stema Casei de Austria. Extremităţile sunt evidenţiate de două bombarde în poziţie de tragere. Faţadele sunt ornamentate cu basoreliefuri; la exterior, Ennea salvându-şi tatăl din flăcările Troiei şi lupta dintre Hercule şi Anteu;  iar în interior regăsim o scenă cu Perseu ţinând capul Meduzei şi o altă scenă a luptei dintre Hercule şi leul din Nemeea.


    Poarta principală de intrare în fort, numită şi Poarta a III - a,  cel mai reprezentativ ansamblu sculptural din Cetate. În soclul statuii ecvestre a împăratului Carol al VI – lea, ce încununează poarta, se află o mică încăpere, unde a fost întemniţat  Horia.  Soclul statuii este încadrat de reprezentarea unor prizonieri turci, doborâţi de copitele calului împărătesc. Edificiul, de formă prismatică,  se remarcă prin bogăţia ornamentală, specifică sculpturii baroce din Transilvania, ce reprezintă scene de luptă, blazoane, arme, trofee, steaguri, uneori realist, alteori, alegoric.


    Poarta a IV-a, construită în stil baroc, ornamentată cu basoreliefuri reprezentând trofee, steaguri cu insemnele împăratului Carol al VI - lea,  are de o parte şi de alta doi atlanţi iar în centrul părţii superioare stema Austriei. Este de fapt poarta unei clădiri simple şi sobre, cu etaj, ce adăpostea, se pare, corpul de gardă. În prezent aici este deschis un Oficiu de Informare Turistică.


    Din Poarta II au mai rămas în picioare doar stâlpii laterali, reprezentările heraldice care ornamentau partea superioară aflându-se în altă zonă din Cetate. Poarta a fost distrusă în perioada interbelică, Pentru recuperarea şi refacerea acestei porţi a început un amplu proces de restaurare.


    Clădirea Babilon, construită între anii 1851 – 1853, reprezintă cel mai important edificiu de artă romanică din Alba Iulia.  Clădirea este construită ca o fortăreaţă, cu ziduri groase de peste un metru, având iniţial o destinaţie militară, aici fiind adăpostite familiile ofiţerilor din armata austro – ungară. Datorită acestui fapt a şi fost numită Pavilionul ofiţerilor.


    Muzeul Naţional al Unirii,  aflat în incinta clădirii Babilon, adăposteşte o expoziţie permanentă de etnografie care pune accentul pe istoria Transilvaniei, mai multe secţii de istorie, depozite, bibliotecă şi laboratoare de restaurare. Muzeul este renumit datorită obiectelor de patrimoniu şi cărţilor pe care le păstrează. Colecţiile sale numără în jur de 200.000 de obiecte de patrimoniu iar biblioteca peste 70.000 de volume. Este structurat pe secţiuni după criterii  cronologice. În cadrul expoziţiei permanente sunt expuse artefacte (ceramic, unelte, arme, bijuterii, obiecte preţioase din aur sau argint, precum şi sigilii nobiliare) ce redau viaţa comunităţilor umane începând din preistorie până în contemporaneitate.


    Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu, realizată din bronz, a fost dezvelită în 1968. Lucrarea impresionează atât prin dimensiuni, cât şi prin forţa mesajului. În spatele statuii, încastrat în zidul Palatului Princiar, se află basorelieful Unirii, ce-l prezintă pe Mihai Viteazu primind, simbolic, omagiul celor trei ţări române. Basorelieful este realizat în 1975, cu prilejul împlinirii a 375 de ani de la Prima Unire, este înalt de 3 metri şi lung de 6,2 metri.


    Palatului Princiar cu un interior fastuos, împodobit cu decoraţiuni alese, fresce, candelabre de cristal, pavimente de mozaic, mobilier luxos, covoare scumpe, cu scări de marmură, a fost, după cum îi spune şi numele, reşedinţă princiară. Aici au locuit, bunăoară, Mihai Viteazu şi regina Isabela, dar Palatul era locul banchetelor, al întâlnirilor la cel mai înalt nivel, al muzicii şi artei. Clădirea a fost construită începând de la mijlocul secolului al XIV – lea, în mai multe etape, fiind extinsă ulterior sau modificată.  Distrus în urma invaziilor turco- tătare, Palatul este refăcut de principele Gabriel Bethlen şi înfrumuseţat de Rakoczi al II - lea dar şi de principi ce au urmat. Sub habsburgi, clădirea a fost transformată în cazarmă, transformare ce a dus la schimbarea interiorului şi distrugerea unor ansambluri arhitectonice.


    Monumentul Custozza aflat în parcul din spatele Sălii Uniri, a fost realizat în 1906 în memoria militarilor căzuţi la Custozza, în războiul austro-italian din 1866. Cu aspect de obelisc, monumentul are înscris pe plăcile de la bază, în limbile română, maghiară şi germană, numele militarilor căzuţi în această luptă. Tot în acest parc se află şi monumentul ridicat în memoria colonelului Ludwic von Losenau, căzut în luptele cu trupele generalului Bem. 


    Catedrala Ortodoxă, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, sau Catedrala Reîntregirii Neamului cum mai este numită, a fost construită în anii 1921 – 1922, după planurile arhitectului Victor Ştefănescu. Aici se află sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia şi tot aici au fost încoronaţi, la 15 octombrie 1922, suveranii României Mari, regele Ferdinand şi regina Maria. Ansamblul arhitectural este supravegheat de turnul cu clopotniţă, înalt de 58 de metri. Interiorul se evidenţiază prin bogăţie artistică, cu mesaj religios şi istoric. Pictura murală, în tehnica frescă, este realizată de pictorul Costin Petrescu, fiind restaurată, în 1933, de către pictorii Dimitrie Bănică, Nicolae Sava şi Grigore Popescu.


    Catedrala Romano - Catolică este considerată cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Catedrala a fost restaurată de Iancu de Hunedoara, care a transformat-o în  necropolă a familiei sale. Pe lângă sarcofagele Huniazilor aici se află şi pietrele de mormânt ale unor demnitari şi episcopi din secolele XIV – XV. Catedrala Romano - Catolică este o îmbinare de stiluri arhitectonice, gotic, baroc, renascentist însă în ansamblu se prezintă ca un monument al arhitecturii romanice târzii.


    Biblioteca Batthyaneum se află în clădirea fostei biserici a călugărilor trinitarieni, construită în 1719. După desfiinţarea ordinului călugăresc, de către împăratul Iosif al II-lea, clădirea este transformată,  în 1784, în spital iar în 1792 este preluată de episcopul romano-catolic Ignaţiu Batthyani, care îi va da actuala destinaţie. Biblioteca numară peste 1.200 manuscrise, 600 incunabule, 50.000 volume tipărite în secolele XVI-XVIII, peste 19.000 documente istorice, totul însumând aproape două  milioane de pagini. Aici se găsesc valori culturale inestimabile precum Codex Aureus, Psaltirea lui David, Biblia Sacra, Biblia lui Şerban Cantacuzino  s.a.


    Palatul Apor are, de-a lungul timpului, destinaţii dintre cele mai felurite şi mai surprinzătoare. Ridicat la sfâşitul secolului al XVI – lea, Palatul a aparţinut contelui Ştefan Apor, pentru ca apoi să fie reşedinţa contelui de Steinville, comandant al trupelor austriece. La începutul secolului XX devine sediul unei mici cazărmi de infanterie, din 1918 fiind preluată de trupele române, ce-i păstrează destinaţia. În 1939 clădirea devine sediul Legiunii de Jandarmi.


    Biserica Memorială Mihai Viteazul, Sfânta Treime, se află în vecinătatea zidurilor Cetăţii. Pe locul actualei biserici de lemn s-a aflat vechea ctitorie a voievodului Mihai Viteazu, din anul 1597, care a fost dărâmată odată cu începerea lucrărilor pentru ridicarea Cetăţii, în anul 1714. Ansamblul metropolitan cuprindea, pe lângă catedrala de piatră, o biserică de lemn şi clădirile anexe între care şi cea care adăpostea tipografia unde în anul 1648 s-a tipărit, pentru prima dată în limba română, Noul Testament. Pe acelaşi loc s-a construit,   începând din anul 1988, noua bisericuţă sfinţită în anul 1992.


    Obeliscul ridicat în memoria conducătorilor Răscoalei de la 1784 se află în faţa porţii a III- a Cetăţii. Monumentul, realizat din granit, are o înălţime de 22,5 metri, iar soclul pe care se sprijină are amenajată în interior o celulă simbolică. Obeliscul este construit prin contribuţia populaţiei, în parte, şi a statului, şi este inaugurat în 1937, cu prilejul comemorării a 150 de ani de la tragicele evenimente. 


    Fântâna arteziană cinetică, din centrul parcului Cetate, lucrarea realizată de artistul Constantin Lucaci. Construită din inox şi sticlă de Murano, fântâna reprezintă o realizare unică în ţară, ce presupune o sincronizare între muzică şi jocuri de lumini pe fundalul jeturilor de apă înalte de câţiva metri.


    În locul numit azi Dealul Furcilor  se afla, pe vremea romanilor, una din necropolele oraşului Apulum, iar mai târziu, în Evul Mediu, era locul în care se făceau execuţiile. Aici au sfârşit tragic Horia şi Cloşca, după răscoala de la 1784. În memoria martirajului de atunci s-a ridicat aici un obelisc.


    Un municipiu cu o astfel de anvergură, a cărui naştere se confundă cu antichitatea noastră, şi al cărui medievalism a şlefuit prin duritatea sa sufletul românesc nu poate fi prezentat meritoriu în doar câteva pagini. Încercarea noastră de a vi-l  arăta nu poate fi înţeleasă altfel decât ca un hotărât îndemn de al parcurge.


     

       
    Search engine TURISM ROMANIA ! Cazare Director web SEO Romania Afaceri si finante Agentii de turism div id="google_translate_element">