Primarii

    Municipiul Satu Mare - la 0 km de Uniunea Europeană

    Acest fapt este adus la cunoştinţa vizitatorului prin intermediul marcajului modest dar convingător din Centrul Vechi. Situat în partea Nord-vestică a României la 13 kilometri de la graniţa de vest a ţării, oraşul milenar a reuşit să-şi salveze aproape intact, monumentele istorice, printre care biserici şi monumente arthitecturale din jurul pieţii medievale. Conform unui ziarist al unei publicaţii de renume: „Aztăzi Centrul Vechi al oraşului tinde să capete o atmosferă mediteraneană, prin cafenelele sale învelite într-o atmosferă intimă, ascunse sub arcadele şi în incinta unor clădiri construite cu secole în urmă în stil baroc ori neogotic, a teraselor multicolore deschise în timpul verii până noaptea târziu... „ Dacă ne propunem să facem a scurtă vizită a oraşului este imposibil să nu observăm că cei care conduc astăzi oraşul depun eforturi în ceea ce priveşte păstrarea valorilor trecutului. Împreună cu alte opt monumente istorice renovate şi reînnoite recent, Turnul Pompierilor, devenit un simbol al oraşului, a fost renovat complet în ultimii 3 ani, devenind astfel accesibil vizitatorilor. Priveliştea compensează pe deplin pe oricine, după efortul depus de a urca cele 180 de scări ale turnului. Cavalcada de stiluri ale clădirilor dominante în centrul vechi: Catedrala Romano Catolică, Palatul Episcopiei, Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, Catedrala Greco Catolică „Sf. Mihail şi Gavril”, biserica Reformată cu Lanţuri, Sinagoga, Teatrul de Nord, Filarmonica Dinu Lippatti, Hotelul Dacia (fosta Pannonia), Muzeul de Arte (Casa Vécsey, locul semnării Tratatului de pace de la Satu Mare din 1711) manifestă prezenţa vie a multiculturalităţii care constituie o atracţie aparte pentru vizitatori. Asemănător cu Sibiul, din 2004, Satu Mare este condus de un primar provenit din rândul unei minorităţi prezente de secole în zonă, în persoana lui Iuliu Ilyes. Inginer de etnie maghiară Ilyes a fost ales în fruntea oraşului în condiţiile următorului raport etnic al populaţiei: din 115.142 locuitori 57,9% români, 39,3% maghiari, 1% germani, 1,8% alte naţionalităţi. Acest aspect denotă încrederea sătmărenilor în valorile proprii, şi prioritatea competenţei în faţa altor considerente. Citând o publicaţie de prestigiu: „Primarul Ilyes.....reuşeşte menţinerea între limitele normale ale diferenţelor fireşti de opinii care se ivesc vrând nevrând între diferitele naţonalităţi, fapt care nu afectează însă luarea deciziilor...” Viaţa culturală bogată a ultimilor ani a oraşului, şi rolul jucat în dezvoltarea relaţiilor şi parteneriatelor internaţionale din zonă au fost recunoscute de Consiliul Europei cu distincţia: Drapelul de Onoare a Consiliului Europei, înmânată autorităţilor locale în 22 octombrie 2007. Manifestările culturale cu participare internaţională ca Festivalul teatral „Fără bariere” ridică oraşul Satu Mare în rândul oraşelor cu tradiţii în păstrarea şi cultivarea valorilor multiculturale. Postul de televiziune Duna Tv din Ungaria (post de televiziune recepţionat pe 5 continente) a alocat emisiuni de o zi întreagă, dedicate municipiului Satu Mare cu ocazia concursului internaţional de recitări „Triumful poeziei” la care au participat 117 de concurenţi venţi la Satu Mare din ţările Bazinului Carpatic. La răscruce de drumuri importante, oraşul Satu Mare în plin elan de dezvoltare îşi recapătă prosperitatea de odinioară, aşteptând cu braţele deschise pe toţi cei care doresc să îl cunoască mai îndeaproape.

    Fragmente din istoria oraşului

    Descoperirile arheologice din Ţara Oaşului, Ardud, Medieş, Homorod etc. au scos la lumin
    ă o mulţime de dovezi privind aşezările din epoca pietrei şi a bronzului; exista, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor ţinuturi de către comunităţile geto-dacice după cucerirea romană “...., aceste teritorii constituiau o parte a voievodatului condus de Menumorut, una dintre cetăţile de apărare din secolul al X-lea fiind la Satu Mare (Castrum Zotmar), după cum menţionează cronica lui Anonimus. În jurul vetrei oraşului - Villa Zotmar - locuită de băştinaşi, s-au aşezat colonşti teutoni aduşi la 1006 de regina Ghizela, iar mai apoi, colonişti germani stabiliţi dincolo de Someş, în oraşul Mintiu. După 1543, când cetatea intra în posesia familiei Bathory, se fac schimbări ale albiei Someşului, pentru a apăra cetatea în partea sa sudică, astfel încât fortificaţia ramâne aşezată într-o insula legată de principalele drumuri prin trei poduri peste Someş. La 1562 cetatea este asediată de armatele otomane conduse de paşa Ibrahim din Budas şi de paşa Maleoci din Timişoara. Apoi cetatea este asediată de habsburgi, iar armatele transilvănene, părăsind-o, o incendiază. Din însărcinarea generalului austriac Lazăr Schwendi începe reconstruirea cetăţii conform planurilor arhitectului italian Ottavio Baldigara după sistemul fortificaţiilor italiene în forma de pentagon cu cinci bastioane. Deşi în evul mediu Mintiu şi Satu Mare erau două oraşe distincte, despărţite de Someş, între 1712 - 1715 cele două oraşe se unesc treptat din punct de vedere administrativ. Actul ce consfinţea unirea a fost diploma emisă de Carol al VI-lea la 2
    ianuarie 1721, oraşului Satu Mare conferindu-i-se totodată şi statutul de oraş liber regal. Datorită privilegiilor economice şi comerciale primite începând cu secolul al XIII-lea, Satu Mare devine un însemnat centru al breslelor meşteşugăreşti. Secolul al XVIII-lea marchează debutul unui intens proces de urbanizare a oraşului, din această perioadă datând câteva edificii reprezentative: primăria veche, hanul, o cazarmă, biserica greco-catolică, biserica reformată etc. În anul 1823 se înfiinţează Comisia de sistematizare a oraşului, care controlează şi dirijează întreaga activitate edilitară. În 1844 se intensifică lucrările de pavare a oraşului începute în 1805. Apar şi primele întreprinderi industriale: Moara cu aburi, Fabrica de caramidă, Fabrica Neuschloss de prelucrare a lemnului, Fabrica de cherestea, Fabrica Princz, Fabrica Unio. Fiind la intersecţia drumurilor comerciale, Satu Mare devine un important nod feroviar. În 1871 se construieşte linia ferată Satu Mare - Carei, în 1872 linia Satu Mare - Sighetu Marmaţiei, în 1894 linia Satu Mare - Baia Mare, iar după 1900 liniile ferate care legau oraşul Satu Mare de diverse localităţi ale judeţului: Ardud (1900), Bixad (1906)...”La finele primului război mondial, ca urmare a condiţiilor create de înfăptuirea Unirii de la 1 decembrie 1918, oraşul Satu Mare, ca de altfel toate oraşele transilvănene, cunoaşte o dezvoltare evidentă în toate domeniile vieţii economice şi social - culturale. Marile întreprinderi din oraş, Fabrica de vagoane Unio, Fabrica Princz, Intreprinderea textila Ardeleană, Rafinăria de petrol Freund, Fabrica de cărămizi, Fabrica de mobilă prosperă în această perioadă, iar municipalitatea realizează importante investiţii în căi de comunicaţie, şcoli, spitale, construcţii publice, uzine comunale. Sistemul bancar şi comerţul se dezvoltă în paralel, astfel ca în 1929 se înfiinţează Camera de Comerţ şi Industrie şi Bursa de mărfuri, care au ca membri 25 de societăţi comerciale anonime şi 75 de firme industriale şi de producţie, iar în 1930 existau deja 33 de bănci. Ascensiunea fascismului în Europa şi izbucnirea celui de-al doilea război mondial au produs dramatice modificări ale climatului social - politic şi economic al oraşului. Vara anului 1940 avea să devină una din cele mai tragice pagini din istoria poporului român: nord - vestul Transilvaniei este răpit prin odiosul Diktat de la Viena, Stalin anexează în urma Pactului Ribbentrop-Molotov nordul Bucovinei, Basarabia şi ţinutul Herta, iar Bulgaria obţine Cadrilaterul. Din toate aceste teritorii, în urma războiului a fost recuperată doar Transilvania, eliberată de Armata Română în toamna anului 1944. După Conferinţa de la Yalta din 1945, în România - ca şi în alte ţări ale Europei Centrale abandonate sferei de influenţă sovietice de către Puterile Aliate - a fost instaurat comunismul. Dictatura a durat aproape o jumătate de secol, lasând urme adânci în conştiinţa şi destinele oamenilor, iar ţara a cunoscut o dezvoltare autarhica, cu rezultate ce nu justifică nici pe departe costurile. Prăbuşirea dictaturii a survenit de-abia în decembrie 1989, în urma unei revoluţii anticomuniste care a adus în stradă o mare parte a populaţiei marilor oraşe şi care a făcut peste 1200 de victime. Victoria greu obţinută însă a permis reinstaurarea sistemului politic pluralist consacrat prin Constituţia din 1991, reconstrucţia instituţiilor democratice şi implementarea principiilor economiei de piaţă. Pentru a putea analiza obiectivele turistice din zona Satu Mare, puteţi accesa www.satu-mare.ro/turism/.





       
    Search engine TURISM ROMANIA ! Cazare Director web SEO Romania Afaceri si finante Agentii de turism div id="google_translate_element">