Primarii

    AVRIG

    Prezentare generală

    Reşedinţa de vară a baronului Brukenthal se află în centrul orăşelului transilvănean Avrig, la o distanţă de 20 km de Sibiu, la poalele Carpaţilor Meridionali, fiind unicul parc baroc din România şi este protejat ca monument istoric naţional. Reşedinţa de vară este un parc în stilul barocului târziu, cu elemente de grădină englezească. Pe baza poziţiei sale unice la poalele Carpaţilor Meridionali, pe malul abrupt al Oltului, şi pe baza bogatei sale culturi a grădinăritului, ea a fost cunoscută dincolo de graniţele ţării, încă din secolul XVIII, ca „fântâna sănătăţii” şi „Edenul transilvănean”. Parcul de 8,3 ha slujea nu doar plăcerilor baroce, ci fusese gândit de Brukenthal ca domeniu agricol model, în care cultiva viţă-de-vie, legume şi fructe. Ţelul lui Brukenthal era ca domeniul să se întreţină din propriile venituri. Din perspectiva istoriei culturii, este deosebit interesantă reflectarea evoluţiilor politice şi sociale ale vremii, care se exprimă şi în dorinţele de amenajare ale lui Brukenthal. Astfel, reşedinţa de vară constă din părţi de grădină barocă, dar şi din elemente de grădină englezească. Grădina barocă, severă şi formală, este considerată ca simbol al ierarhiei şi despotismului. Ei i se contrapune tipul de grădină englezească, structurat natural, ca metaforă a iluminismului şi a chemării lui Rousseau „Înapoi la natură”. Grădina peisagistă englezească a devenit atunci expresia unui nou curent politic şi filosofic.

    Palatul

    Palatul, terminat în 1771,  a fost realizat ca o reşedinţă cu trei părţi, anume o clădire principală ce se remarcă prin arhitectura sa şi două aripi cu un singur nivel. În structura faţadelor se poate recunoaşte trecerea de la baroc la clasicism. Situat la circa 15 m deasupra câmpiei Oltului, palatul oferă o perspectivă largă spre parc şi lunca râului. Astfel, grădina părea optic să se întindă în peisaj la nesfârşit, o idee fundamentală a barocului. Palatul cuprindea un mare număr de spaţii destinate locuirii sau activităţilor gospodăreşti şi camere de oaspeţi. La etajul întâi se afla o sală mare, ai cărei pereţi au fost decoraţi de pictorul austriac Anton Steinwald cu motive din împrejurimile Avrigului. Pe atunci, în palat exista o vastă galerie de tablouri, cu 212 de picturi 129 de gravuri. Ulterior, dat fiind că a fost utilizat ca sanatoriu, au fost întreprinse numeroase intervenţii constructive, cu totul nepotrivite pentru un monument. În prezent palatul e pustiu, cu excepţia câtorva cabinete medicale.

    Grădina  franceză

    Grădina franceză, numită şi grădina ornamentală sau grădina terasată, formează continuarea curţii reprezentative a palatului. Ea constă din trei niveluri care coboară gradat peste 12 metri şi era împrejmuită cu un zid. Structura simetrică este fragmentată de o axă mediană cu scări fastuoase şi de mai multe drumuri laterale ortogonale, precum şi de două canale cu apă. În centru, sub marea scară în aer liber, se află bazinul cu fântână arteziană, care e alimentat de o sursă amenajată artificial. Din amenajarea iniţială făceau parte vaze de piatră, sculpturi de piatră şi plante în ciubere. La nivelul cel mai de jos se găseau boschete. De regulă, boschetele constau dintr-un gard viu înalt, tuns, încadrând o parcelă cu arbori plantaţi după un model strict. Cu timpul, caracterul intens modelat, pe care l-a avut cândva grădina franceză, s-a pierdut în parte, din cauza insuficientei îngrijiri.

    Grădinile cu triunghiuri

    Grădinile cu triunghiuri, care încă fac parte din partea barocă a grădinii, erau alipite grădinii terasate şi, cu conturul lor semicircular, formau terminaţia nordică adecvată. Punctul culminant al acestei părţi formale dar neîngrădite a grădinii îl constituia un rond semicircular, în al cărui centru a fost dispus un „point de vue” (fr. punct de vedere). El se afla exact pe axa principală şi reprezenta punctul central al unui sistem de drumuri dispuse radial, cu perspective spre peisaj. De ambele părţi ale axei mediane, drumurile formau parcele triunghiulare înconjurate de gard viu, grădinile triunghiulare. În prezent, nu a mai rămas nimic din grădinile triunghiulare, cu excepţia fostului „point de vue”. În locul fostului rond se află azi un grup de pini impresionanţi, plantaţi în semicerc, ce aminteşte de fostul punct de vedere.

    Grădina cu fazani

    Grădina cu fazani a fost amenajată, după model baroc, ca o mică parcelă de pădure pentru creşterea fazanilor, chiar lângă parcul palatului. Fazanii erau un vânat îndrăgit şi erau crescuţi în împrejmuiri speciale, ca ornamente vii sau pentru vânat.Pentru a li se oferi păsărilor posibilitatea de a se ascunde, grădina cu fazani a fost amenajată cu plantaţii de arbori şi tufişuri neregulate şi impenetrabile. Dar, având o suprafaţă de numai 1,9 ha, grădina cu fazani era foarte mică pentru un teren de vânătoare. Se pot vedea exoticii arbori-lalea (Liriodendrontulipifera), care au pese 200 de ani şi care s-au păstrat până în prezent; datorită contactelor sale la Curtea din Viena, Brukenthal i-a obţinut din America. Ei sunt ultimii martori ai bogatei sale colecţii de plante. La dreapta, se poate vedea aleea cu tei dispuşi în patru rânduri; în timpul lui Brukenthal aceştia aveau coroanele tăiate în forme nete. În prezent, din cauza insuficientei tăieri, aleea e îmbătrânită şi necesită urgent tăieri de ramuri şi măsuri de chirurgie arboricolă. Alături de grădinile cu triunghiuri şi fazani, vizitatorul regăseşte şi grădina olandeză.

    Grădina olandeză

    Grădina olandeză e situată între oranjerie şi grădina englezească şi a servit la cultura legumelor, fructelor şi mirodeniilor. Deoarece în acea vreme olandezii erau renumiţi pentru cunoştinţele lor de horticultură, această grădină utilitară a fost numită după ei. În afară de oranjerie, grădina olandeză era mărginită din două părţi de ziduri. Fiind îngrădită din toate părţile şi datorită formei concave a oranjeriei, care funcţiona ca un reflector solar, se forma un microclimat deosebit de cald. Acesta permitea ca, alături de legumele indigene, să se cultive şi alese fructe şi mirodenii exotice, ca ananas, smochini, migdali, curmali, arbori de nucşoară şi de cafea. Fructele de ananas erau foarte solicitate şi erau vândute la pieţele locale. În anotimpul rece, plantele exotice, iubitoare de căldură, trebuiau mutate în oranjerie. Clădirea era încălzită din afară, prin ţevi în care circula aer cald. Existau sectoare cu diferite temperaturi, în funcţie de „patria” şi cerinţele plantelor.

    Grădina englezească

    Drept grădină englezească este desemnat un parc structurat organic după modelul peisajului păşunilor englezeşti din secolul XVIII. Grădina englezească este un simbol al iluminismului şi al distanţării de absolutism. Brukenthal şi-a amenajat grădina englezească între 1774 şi 1779 pe povârnişul estic. Caracteristicile sale erau dimensiunile restrânse, sistemul de drumuri şerpuitoare, micile luminişuri şi integrarea unor construcţii de decor, cum ar fi un ermitaj şi o ruină artificială prin care curgea apa unei cascade. Construcţiile de decor şi cascada nu mai există în prezent, dar poziţia lor aproximativă poate fi reconstruită. La poalele povârnişului se găseşte izvorul cu cap de şarpe, care s-a păstrat până în prezent. E vorba de o sculptură din gresie, cu bazinul izvorului aferent. Era încorporată într-o scară dublă, componentă a unui mic luminiş.
       
    Search engine TURISM ROMANIA ! Cazare Director web SEO Romania Afaceri si finante Agentii de turism div id="google_translate_element">